Ma apropii de o floare. O miros, ma las patrunsa pana in adancurile mele de magia parfumului sau. Realitatea mea de acum e acest parfum, atat de intens ca aproape a devenit palpabil. Intalnirea cu mine insami e atat de profunda in clipa aceasta ca as vrea sa iau parfumul cu mine, sa ma invaluie in fiecare clipa a existentei mele. Sa rup floarea si sa mi-o prind in par ? Sa caut o sticluta de parfum cu esenta ei ? Parfumul nu ar mai fi deloc cel de acum … Ma intristeaza efemeritatea magiei pe care o traiesc. Si neputinta mea de a o pastra… De fapt, oare parfumul as vrea sa il iau cu mine, sau ceea ce simt mirosind aceasta floare ? Oare parfumul e sursa a ceea ce simt, sau el e doar valul care m-a purtat catre sursa ? Incerc sa ma detasez de betia simturilor si sa gasesc adevarul, sursa autentica a ceea ce se intampla acum. Parfumul a devenit o prezenta palpabila, un prieten care m-a luat de mana si m-a adus aici. Si aici nu mai simt mirosul parfumului, nu mai vad drumul pe care l-am strabatut, nu mai constientizez dimensiunea timpului, nu mai imi aud bataile inimii. Aici si acum, traiesc maretia prezentului !