Calendar

Octombrie 2012
LunMarMierJocVinSamDum
 << <Aug 2017> >>
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031    

Anunt

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitator: 1

rss Sindicalizare

Afisarea articolelor postate in: Octombrie 2012

19 Oct 2012 

Cu siguranta e doar inceputul unei povesti frumoase.

 

Despre realizari notabile, despre schimbari majore in viata mea nu va pot povesti inca. Dar pentru ca se spune ca drumul e mai frumos decat destinatia in sine, va pot impartasi cate ceva despre pasii mei marunti pe un drum special.

 

Pe drumul acesta, eu - cea care pana acum trecea de zeci de ori prin acelasi loc cu capul plecat si umerii impovarati de griji, fara sa vada aproape nimic din ceea ce era in jur, ma bucur ca un copil de zeci de detalii care au devenit dintr-o data atat de evidente!

 

Ma trezesc dimineata. E devreme, as mai fi vrut sa mai lenevesc un pic, dar soarele déjà s-a jucat strengareste si s-a inconjurat de nori pufosi si rozalii, de pasari vioaie si de ciripitul lor. Cateva secunde contemplu maretia momentului de la fereastra mea si realizez – putin amuzata de constatarea mea – ca te poti bucura de simplitatea si frumusetea unui astfel de moment si de la fereastra unei garsoniere micute, in care stai singur si…cu chirie!

 

Ies din bloc – urmeaza drumul spre serviciu, acelasi pe care l-am facut cam de… 1302 de ori pana acum. Si ca de obicei, sunt in intarziere si ma asteapta un drum de o ora, cot la cot (la propriu) cu mii de bucuresteni - alti oameni ai muncii grabiti sa ajunga la datorie. La doar cativa pasi de scara blocului, trei porumbei s-au asezat veseli la un adevarat festin – impart o bucata mare de paine – cu atata nesat ca te stapanesti cu greu sa nu li te alaturi. Nu stiu ce anume s-a intamplat, dar un lucru e cert – m-au contaminat cu o pofta de viata incredibila, asa ca parca am zburat pana la serviciu…

 

La serviciu – agitatie, sute de de e-mail-uri, zbarnait de telefoane ce suna la unison… Va mai amintiti jocurile pe care le faceam cand eram copii? Acelea in care trebuia sa descoperim intr-un labirint drumul care il ducea pe catelus la osul lui? Cam aceasta e imaginea – fiecare isi urmeaza drumul lui intortocheat pentru a-si indeplini sarcinile. Si totusi, nu se stie cum, dar mai ramane loc si pentru altceva… O colega ma surprinde cu un « te iubesc! ». O intreb de ce si imi raspunde : « pur si simplu! ». Apoi ma strange in brate si simt in imbratisarea ei sensul suprem al celor doua cuvinte.

 

As mai putea insira si alte situatii asemenea celor de mai sus, dar le voi rezuma intr-o fraza – Am invatat sa nu-mi mai irosesc sufletul masurandu-l cu dorintele mele neimplinite inca. Si e incredibil de frumos sa traiesti plenar, sa lasi sa te inunde energia pura care te inconjoara si de ce nu…sa indraznesti sa visezi ca tot ce e mai bun si mai frumos ti se intampla TIE! Nu peste o luna sau cativa ani, ci ACUM!

                        

19 octombrie, 2012


Admin · 472 vizualizari · 2 comentarii
Categorii: Prima categorie