Sunt momente… din ce in ce mai putine din pacate, in care ne oprim putin din inertia bolnavicioasa dar calduta si aparent sigura. Sunt momente, ca cel de acum, in care imi dau seama cat de putin exist eu in propria-mi viata. Cat de putin loc a ramas pentru acel EU care ma mai trage uneori stingher si timid de maneca incercand sa ma scoata din cercul vicios al lucrurilor cunoscute. Am ingropat acest EU printre sute de “trebuie”, printre prejudecati si iluzii, in confortul inselator al lucrurilor familiare, l-am lasat sufocat de teama de a nu gresi si de scuza pertinenta ca “nu am timp”, l-am negat facand ceea ce altii aveau nevoie sa fac si asteptand de la ceilalti ceea ce eu insami nu stiam sa ii daruiesc.

Si vestea proasta pentru mine este ca nu lipsa de timp sau de bani, nu “ambalajul” sau ceilalti sunt de vina pentru neimplinirea mea. Vestea proasta pentru mine este ca solutia e la mine si a fost intotdeauna la mine. Si nu am stiut cum sa o folosesc. Si inca nu stiu…. Si am de ales intre a ma lasa coplesita de frustrare, neimplinire si vinovatie si a face ceva diferit si nou pentru mine… Vreau sa invat sa ma simt confortabil in momentele in care sufletul meu zburda si sa nu le mai pierd doar pentru ca sunt “altfel” si nu stiu ce sa fac cu ele. Vreau sa invat sa imi dau voie sa fiu fericita! Si vreau sa am propriile dorinte si vise fara teama de a-i deranja pe ceilalti, fara teama ca nu am resurse sa mi le indeplinesc. Si mai ales vreau ca atunci cand sufletul meu atinge fericirea, sa invat sa o simt pana in ultima celula si nu sa ma ascund, sa o neg si sa o alung din teama de a nu suferi. Pentru ca stiu ca simtind-o profound o voi inapoia inzecit si se va intoarce la mine insutit!

Si chiar daca vor fi pasi marunti si nesiguri, vreau sa incep chiar de acum. Asa ca iata cateva lucruri pe care nu le-am facut pana acum niciodata. La multe dintre ele nici nu am indraznit sa ma gandesc serios. Dar o data cu lista de mai jos, vine si promisiunea fata de mine insami ca nu va ramane doar o lista pe o foaie de hartie. Solutia e la mine! Si Universul intreg e langa mine si lucreaza pentru mine! Trebuie doar sa invat sa primesc…

      -sa ma dau cu parapanta
- sa merg cu motocicleta
-sa fac dragoste pe o plaja pustie
-sa calatoresc in Japonia
-sa merg iarna la o piscina descoperita
-sa fac un curs de fotografie
-sa merg intr-o croaziera
-sa scriu o carte
-sa-i duc pe parintii mei la mare
-sa am o casa cu ferestre mari si vedere la mare
-sa gasesc o activitate careia sa ma pot dedica trup si suflet (sa-mi descopar daimonul)

      -sa completez aceasta lista cat mai des posibil

12 Februarie, 2012

Din nou o lista, pur aleatorie si probabil incompleta. De data aceasta insa, a lucrurilor care imi displac. Nu pentru ca ar fi cele mai frumoase lucruri pe care le-as putea pune pe hartie, dar pentru ca am simtit ca punandu-le pe hartie imi construiesc sansa de a le accepta si de ce nu, de a ma imprieteni cu ele. Sa fie… doar o lista. Inofensiva. Si pe cat posibil, cat mai goala de incarcatura emotionala.

Iata lista mea (de care sper sincer ca intr-o zi o sa rad cu intelepciune si impacare) :

-Minciuna
-Dezordinea
-Barfa
-Chimenul
-Sa gatesc doar pentru mine / sa mananc singura
-Oamenii care se complac in situatii care le displac
-Vorbitul in biserica
-Sa fiu refuzata
-Agresiunile fizice
-Certurile
-Promisiunile netinute
-Invidia
-Rautatile (mai ales cele gratuite)
-Forma fara fond
-Caldura excesiva
-Dusurile reci (la propriu, nu la figurat)
-Mirosul de mancare pentru animale
-Mirosul de tigara
-Lipsa de modestie (mai ales nesustinuta de calitati)
-Limitarile educate, cultivate si sustinute (nu cele reale)
-Bijuteriile din aur (galben)
-Sa port ceas
-Sa vad copii supraponderali la fast food (din ce in ce mai multi)
-Sa plec singura in excursii / concediu etc
-Sa ia altcineva decizii pentru mine si / sau in locul meu
-Sa vad deseuri aruncate in natura
-Sa nu mi se raspunda la salut
-Barbatii epilati
-Tot ce e artificial (lucruri, persoane, situatii)
 

19 ianuarie, 2012

Multumesc,

Tuturor barbatilor care mi-au ranit sentimentele

Tuturor prietenilor care nu au fost langa mine cand aveam nevoie

Tuturor oamenilor mai buni, mai frumosi, mai puternici, mai "altfel" decat mine

Tuturor dorintelor mele care au refuzat sa se transforme in realitate

Tuturor lucrurilor pe care nu le-am obtinut

Tuturor locurilor in care nu am ajuns

Tuturor clipelor in care mi-am dorit sa nu exist

Tuturor loviturilor pe care le-am primit

Le multumesc sincer, pentru ca fara ele nu as fi ajuns aici unde sunt acum, asa cum sunt acum.

Le multumesc din toata inima si le imbratisez cu toata fiinta mea pentru ca acum stiu ca fara ele nu as fi apreciat niciodata la adevarata valoare:

Toate momentele de iubire pura

Toate mainile intinse sincer sa ma ajute

Toate calitatile pe care nu am stiut ca le am

Toate visele implinite

Toate locurile minunate pe care le-am vazut

Toate clipele de existenta deplina

Toate minunile ce se ascundeau in spatele obstacolelor

Multumesc inca o data! Sunt extrem de bogata! E cea mai simpla si mai frumoasa bogatie!

MULTUMESC!

31 decembrie, 2011

Uneori ne afundam prea mult in griji, in neputinte, in dezamagiri. Uitam lucrurile marunte, dar care ne aduc atata bucurie! Asa ca m-am gandit sa fac o lista cu primele lucruri care imi trec prin minte, exact asa cum imi trec prin minte. O lista cu lucrurile simple, care intotdeauna mi-au mangaiat sufletul. E reconfortant sa stii ca, daca vrei, in orice moment poti avea un lucru, cat de mic, care sa iti lumineze ziua !

Lista mea (pur aleatorie si cu siguranta incompleta) :

-sa citesc o carte buna
-sa dansez singura (la mine acasa)
-sa ma dau in leagan sau pe tobogan
-sa fac baie cu spuma
-sa iau in brate pui de animale
-sa mananc clatite
-sa cumpar, sa ambalez si sa dau cadouri
-sa gatesc
-sa ma plimb desculta pe malul marii (prima data pe an cand ajung acolo si apa e inca rece) 
-sa ma dau cu tiroliana 
-sa imi cumpar haine in care ma simt bine 
-sa ma dau cu parfumuri care imi plac 
-sa ma duc la piscina sau jacuzzi (mai ales iarna) 
-prima zapada 
-sa calatoresc (mai ales in locuri in care nu am mai fost) 
-izvoarele de munte si padurile 
-cerul foarte instelat din noptile senine de vara 
-mobilierul din ratan 
-plecarile in excursii neplanuite 
-sa fiu mangaiata pe fata 
-sa ma plimb cu hidrobicicleta 
-sa ma uit la o poza in care am iesit bine 
-articolele de decor (mai ales cele din lemn) 
-sa merg cu masina, pe locul din dreapta 
-camerele spatioase cu mobilier minimalist 
-sa imi cumpar lenjerie in care ma simt sexy 
-sa fac puzzle-uri 
-primul pom pe care il vad inflorit primavara
-margaritarii (lacramioarele)
-betisoarele si lumanarile parfumate
-mirosul de cafea
-sa ascult pe cineva cantand la chitara (mai ales in tren)
-sa pot lenevi dimineata
-sa mananc in pat
-sa ma rasfat la un salon
-nucile si caramelul
-ploile torentiale de vara
-curcubeul
-sa imi cante cineva
-cartofii prajiti facuti de mama
-sa ma asortez pana la ultimul detaliu
-sa scriu
-sa primesc aprecieri de la ceilalti
-sa ma bronzez
-sa ma uit la desene cu Tom si Jerry
-cascadele
-pesterile si cheile
-plimbarile cu telecabina
-sa imi zambeasca un copil
-linistea si pacea manastirilor
-artificiile
-valurile marii
-limonada facuta in casa
-sa fiu trezita cu un sarut dimineata
-pantofii cu toc cui
-sa ma imbrac cu hainele altora (cand mi se ofera, bineinteles :p )
-sa spun multumesc

 

 

22 ianuarie, 2011

Daca eu cred in destin ma intrebi… Nu i-as spune destin, pentru ca deja cuvantul in sine are pentru fiecare o semnificatie subiectiva. Si atunci nu cred in destin. Dar cred ca sunt aici, exact in corpul acesta (pe care uneori il iubesc si alte ori il detest), exact in orasul acesta (uneori frumos, alteori trist), exact printre oamenii acestia (uneori multi, alteori putini) cu un sens foarte clar definit. Si da, desi e greu pentru orgoliul meu lumesc sa o recunosc, de multe ori sensul acesta imi scapa.

Ma pierd printre defectele corpului meu, ma imbat cu frumusetea-mi trecatoare, ma pierd pe stradute laturalnice sau admir centrul orasului, ma cert cu unii, ii ascult pe altii... Ratacesc printre oameni, locuri si intamplari cautand sensul suprem. M-am impiedicat in sute de situatii « fara iesire » care m-au facut sa sufar, care m-au indepartat de sensul pe care il cautam. M-am apropiat de multi oameni daruind tot ce aveam de daruit si suferind ca randul meu sa primesc nu a mai venit nicicand. M-am agatat de lucruri carora eu le atribuisem un sens, pentru ca mi se parea ca astfel drumul spre sensul suprem e mai scurt.

Si am cautat, am plans, m-am bucurat de scurte momente de intuitie, de intalniri cu oameni cu care am comunicat dincolo de cuvinte, am cautat, am crezut ca gasesc, am cazut, m-am ridicat, am inceput sa caut din nou.

Nu stiu ce o sa fac in clipa urmatoare, dar stiu ca realitatea clipei de acum imi spune : Nu cauta sensul suprem! Nu il poti gasi pentru ca nu e separat de tine, nu e in afara ta. Nu il poti gasi pentru ca e mereu cu tine! Asadar nu mai caut. Stiu, fara sa vreau sa mai inteleg de ce, ca totul are un sens, chiar daca mintea mea de acum nu il poate intelege. Stiu ca unele pietre trebuie sa se transforme in nisip pentru a putea ridica o constructie, stiu ca e nevoie si de un cui indoit, si de caramizi imperfecte. Nu mai vreau sa inteleg sensul meu in viata fiecarui om cu care m-am intersectat, e suficient ca stiu, ca am convingerea ca exista unul! Si ii multumesc acestei clipe pentru desavarsirea ei !