M-as fi putut intrupa intr-o floare… As fi deschis senina petalele catre Soare, as fi lasat polenul sa zboare pe aripile albinelor zglobii, mi-as fi lasat tulpina sa se indoaie la bataia vantului fara sa ma impotrivesc, as fi lasat seva sa curga din mine si m-as fi uscat fara constiinta apasatoare a unei apropiate disparitii.

M-as fi putut intrupa intr-o pasare. Sa ma bucur de caldura unui cuib, de penele calde si aripile primitoare ale mamei, de simfonia glasurilor insufletite de viata impreuna cu mine. Si sa zbor ca si cum acesta ar fi cel mai firesc lucru, sa fiu martora fiecarui rasarit si a fiecarui apus, fara sa simt ca numarul lor imi ingreuneaza aripile. Sa ma sting la malul unei mari sau intr-o padure mustind de liniste si de viata.

M-as fi putut intrupa intr-un val inspumat al marii. Sa ating orizontul, sa dansez impreuna cu ploaia, sa port o corabie in larg, sa stralucesc sub razele Soarelui. Si m-as fi stins imbratisand pamantul, simtindu-i caldura si alungandu-i dorul.

M-as fi putut intrupa intr-o piatra. Sa fiu parte dintr-o poteca, dintr-un pod sau o casa… Sa port in mine istorii nespuse, sa simt pasii greoi ai unui batran si mangaiera vesela si curioasa a unui copil. Sa ma cuprinda uitarea pe fundul unei ape adanci…

M-am intrupat insa femeie… Am sa las sa curga prin mine pur si simplu seva vietii si voi simti ca infloresc! Am sa privesc rasariturile si apusurile fara sa le stiu numarul si voi invata sa zbor! Am sa dansez in ploaie, am sa imbratisez pamantul si voi simti caldura lui patrunzandu-mi fiinta! Am sa construiesc o poteca, un pod sau o casa, am sa las pasii sa treaca si am sa invat sa uit, sa las trecutul in urma si sa traiesc Prezentul! Pentru ca sunt cate putin dintr-o floare, o pasare, un val, o piatra… si pentru ca toate acestea sunt parte din mine!